Simplu şi eficient: procedura ordonanţei de plată

În activitatea comercială a unei firme se întâmplă de multe ori ca un debitor (furnizor, client) să nu plătească la timp sau chiar deloc o sumă de bani la care s-a obligat printr-un act scris.

Demararea unui proces civil presupune costuri semnificative (depinde și de valoarea sumei datorate) și trecerea unei perioade de timp destul de îndelungate până la obținerea unei soluții definitive.

Pentru a evita aceste incoveniente, Codul de procedură civilă a reglementat procedura ordonanței de plată, o procedură specială, rapidă și mai puțin costisitoare (spre exemplu, taxa de timbru este într-un cuantum fix de 200 lei, indiferent de valoarea creanței).

Potrivit dispozițiilor art. 1014 din Codul de procedură civilă, procedura ordonanței de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Nu sunt incluse în sfera de aplicare a ordonanței de plată, creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă, aceasta putând fi recuperate în condițiile Legii 85/2006 sau 85/2014, după caz.

Procedura prealabilă cererii de emitere a unei ordonanțe de plată

Înainte de a înregistra cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată, este necesară parcurgerea unei etape prealabile în lipsa căreia cererea va fi respinsă ca inadmisibilă de către instanța de judecată.

Astfel, potrivit art. art. 1015 din Codul de procedură civilă, înainte de a sesiza instanța de judeată, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Această somaţie are efect de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, potrivit dispoziţiilor art. 2.540 din Codul civil.

În cazul în care debitorul nu achită de bunăvoie datoria în urma somației communicate, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Cuprinsul cererii de emitere a unei ordonanțe de plată

În cuprinsul cererii, se vor indica următoarele: numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului; numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar; suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii; semnătura creditorului.

Obligatoriu, la cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia, precum și somația prealabilă împreună cu DOVADA COMUNICĂRII acestia, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă.

Nu în ultimul rând, cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.

În ceea ce privește dreptul la dobânzi, dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

De asemenea, creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

Desfășurarea judecății în cazul procedurii ordonanței de plată

În prima fază, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată.

La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor.

În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

Spre deosebire de procedura de drept comun, întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei.

Este posibil ca, urmare a comunicării cererii de emitere a ordonanței de pată, debitorul să fie de acord să plătească debitul, situație în care, instanța va lua act de înțelegerea părților și va prounța o o hotărâre de expedient care este definitivă şi constituie titlu executoriu.

Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă motivele sunt întemeiate, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute în cazul ordonanței de plată (înscrisuri), iar acestea ar fi admisibile în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

În ambele cazuri, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei.

În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea debitorului, va putea să dispună stabilirea unui termen de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.

În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Împotriva ordonanţei de plată, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de lege pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată.

Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.

Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare.